GRADINI SI PLANTE

Conditiile de mediu existente in casele noastre ne impun ce plante vom putea creste fara ca acestea sa sufere.

Cel mai important factor de mediu in cresterea plantelor de interior este lumina. De ce au nevoie plantele de lumina? Lumina produce energia necesara plantelor pentru a-si produce hrana necesara cresterii si infloririi. Plantele sunt singurele organisme care folosesc lumina pentru a produce substantele necesare cresteri. Banuiesc ca ati tot intalnit termini care descriu lumina de genul: stralucitoare, fara soare direct, scazuta, oricum.

Cantitatea de lumina (intensitatea) este masurata in lux, foot � candles (ft-c), metru � candela. (1 lux = 1 metru � candela, 1 ft-c = 10.76 lux). Ca sa va faceti cat de cat o impresie a ceea ce inseamna cantitatea de lumina necesara unei plante voi face o prezentare a ceea ce reprezinta un anumit numar de ft-c (lux) si pentru asta voi da cateva valori aproximative ale unor situati curente: - seara in casa cu televizorul pornit si o lampa de birou aprinsa vei avea cam 25 ft-c (269 lux); - intr-un birou unde se poate citi usor o carte sunt aproximativ 75 ft-c (807 lux); - lumina ce patrunde printr-o fereastra orientata spre sud va avea intre 500 si 800 ft-c (5381 - 8611 lux); - intr-o sera unde cresc plante de interior sunt 2000 ft-c (21527 lux); - iar vara in plin soare se inregistreaz in jur de 10000 ft-c (107639 lux), Deci niciodata nu vom avea suficienta lumina in casa sau la birou la fel ca in pepiniera unde au fost crescute plantele inainte sa ajunga la tine. Lumina dintr-o casa bine luminata este frecvent mai mica de 100ft-c (1076 lux). Intensitatea scade pe masura ce ne departam de sursa de lumina.

Cantitatea de lumina necesara difera foarte mult de la o specie la alta. Din acest punct de vedere plantele de interior sunt clasificate in: nivel scazut � 100 ft-c (1076 lux), de preferat 200 ft-c (2152 lux) nivel mediu � 100 � 150 ft-c (1076 � 1614 lux), de preferat 200 � 500 ft-c (2152 � 5382 lux) nivel ridicat � 150 � 1000 ft-c (1614 � 10760 lux), de preferat 500 � 1000 ft-c (5382 � 10760 lux) nivel foarte ridicat � da la 1000 ft-c (10760 lux), de preferat peste 1200 ft-c (12916 lux) In jut de 100 ft-c (1076 lux) timp de 12 ore pe zi este necesarul minim pentru o planta ca sa se mentina timp de un an, cel putin 200 ft-c (2152 lux) timp de 12 ore pe zi sunt necesari pentru plantele decorative prin frunze ca sa aiba un folos de pe urma fertilizarii. Exceptand casele cu sere putine sunt casele care au zone cu suficienta lumina pentru a creste plante care necesita un nivel ridicat de luminozitate. Plantele care necesita un nivel ridicat de lumina pot fi crescute bine langa ferestrele orientate spre vest sau sud.

Plantele care necesita un nivel mediu de lumina pot fi plasate la un metru de ferestrele cu orientare vestica sau sudica ori langa ferestrele orientate spre est. Plantele care necesita un nivel scazut de lumina pot fi plasate la un metru de ferestrele cu orientare estica sau langa ferestrele orientate spre nord. Cantitatea de lumina in oricare din zonele amintite (N, E, S,V) variaza functie de perioada anului ( unghiul pe care il face soarele, lungimea zilei), umbra copacilor din gradina, etc. Lumina artificiala este folosita frecvent pentru a suplimenta sau inlocui lumina naturala. Este importanta culoare lumini pentru plante? Da, culoarea radiatiei luminoase este foarte importanta pentru cresterea plantei. Frunzele reflecta obtinand putina energie de la radiatiile galbene si verzi din spectrul vizibil, important pentru plante sunt radiatiile rosi si albastre iar dintre aceste cele rosii ocupa un loc major. Care sunt cele mai bune surse de lumina artificiala? Toti cunoastem becurile cu incandescenta. Ca singura sursa de lumina nu sunt bune deoarece emit multe radiatii rosi dar foarte putine radiatii albastre, in plus produc multa caldura iar consumul energetic este mai mare. Tuburile flourescente sunt surse bune de lumina dar radiatia emisa cantine mai mult radiatie portocalie, galbena, verde, albastra si mai putina radiatie rosie insuficienta pentru nevoile plantelor. Pentru a suplini aceasta lipsa se pot combina tuburile flourescente cu becurile in proportie de 3 a 10, adica la 100 w de la tuburi 30 W de la becuri obtinanduse astfel un echilibru intre radiatia rosie si cea albastra sau se pot folosi tuburi speciale pentru horticultura care emit si radiatie rosie dar care sunt mai scumpe. Multe plante de interior cresc bine in lumina artificiala produsa de tuburile flourescente. Pentru a elimina neajunsul pomenit mai sus putem creste perioada de expunere. 16 ore de lumina si 8 ore de intuneric ar fi satisfacator pentru plante este recomandat folosirea unui programator pentru a fi siguri ca se respecta ciclul in fiecare zi. Tipuri de pamant

Cresterea si dezvoltarea plantelor horticole depinde de calitatea proprietatiilor chimice si fizice ale solului, cat si de cantitatea de elemente nutritive aflate in solul de cultura in stare asimilabila. Majoritatea plantelor ornamentale cresc si se dezvolta bine in solurile luto-nisipoase, afanate, bogate in humus. Sunt insa si plante care cer un sol mai greu sau mai usor. Pretentiile fata de gradul de aciditate sau alcalinitate a solului (pH) poate fi evaluat intre 4 si 8, specificand ca majoritatea plantelor ornamentale prefera un pH situat intre 6,5 si 7,5. Efectul aciditatii solului asupra cresterii si dezvoltarii plantelor trebuie verificat periodic si cat mai des la plantele cultivate la ghiveci, unde pH-ul se modifica mult mai repede decat in camp datorita udarilor repetate. Pamanturile naturale utilizate pentru cultura plantelor ornamentale in efectuarea amestecurilor de sol, pentru substraturile de cultura, sunt clasificate din punct de vedere fizic in: pamanturi grele, pamanturi semigrele, pamanturi usoare, pamanturi adiacente. PAMANTURI GRELE Pamantul de telina, utilizat in cantitati mari in amestecurile de sol, se obtine din recoltarea stratului superficial al solurilor inierbate in grosime de 20cm. Este un sol structurat si bogat in microorganisme si substante nutritive, are pH neutru. Poate fi folosit imediat sau pastrat in gramezi pe platforme pana la descompunerea totala a resturilor vegetale.

Greutatea unui mc de pamant de telina este de 900 - 1000Kg. Nisip, utilizat in majoritatea amestecurilor de sol in proportii diferite de la 1/3 la 1/10 din volumul acestora. Este folosit pentru afanarea amestecurilor de sol si pentru permeabilitatea lor. Utilizat cu precadere ca substrat de inradacinare al butasilor unor specii de plante ornamentale. Se poate intrebuinta nisipul de rau pentru substraturile de inradacinare si nisipul de cariera intrebuintat in cultura cactusilor. Greutatea unui mc de nisip este apreciata intre 1000 - 1100Kg. PAMANTURI SEMIGRELE Pamantul de gradina, care rezulta din recoltarea stratului arabil de pe un teren deja cultivat; se poate intrebuinta ca pamant de baza in amestecurile de sol pentru multe plante horticole, putand inlocui si pamantul de telina. Greutatea unui mc poate fi intre 700 - 800Kg. Mranita care se obtine din descompunerea completa a gunoiului de grajd dupa 1-2-3 ani; este foarte bogat in substante organice si minerale si in microorganisme. Se foloseste pentru imbogatirea solurilor grele. Este utilizata in cultura multor specii de plante in amestec cu pamant de telina si pamant de frunze. Greutatea unui mc de mranita este 800 - 850Kg. Nu se utilizeaza in stare curata pentru ca arde. Poate fi considerat ingrasamant natural. Dupa 6 - 8 ani poate fi considerat un sol gras. Compostul este pamantul care rezulta din descompunerea diferitelor resturi organice vegetale sau animale de pe langa gospodarii. Dupa 2-3 ani de descompunere pe platforme, este considerat un ingrasamant complex, iar reactia compostului este functie de materialele din care provine. Un mc de compost cantareste in jur de 900-950Kg. PAMANTURI USOARE Pamantul de padure obtinut prin descompunerea litierei din padure formata din frunze, ierburi, ramuri; este foarte bogat in humus si flora microbiana. Se foloseste cu grija pentru ca in procesul de descompunere duce la caderea radacinilor plantelor cultivate si poate transmite boli. Dupa 2-3 ani de descompunere poate fi folosit fara probleme. Pamantul de frunze obtinut prin descompunerea de circa 2 ani a frunzelor provenite de la arbori si arbusti de foioase: alun, fag, artar, tei, paltin, etc. Mai putin pamantul de frunze de stejar si castan pentru ca este acid si taninos. Pamantul de frunze este cosiderat cel mai indicat pamant pentru insemantari la majoritatea plantelor ornamentale. Este usor, afanat, permeabil, cald, retine o cantitate mare de apa, este bogat in humus si are reactie acida. Greutatea unui mc pamant de frunze este cuprinsa intre 500-600kg. Pamantul de turba este un pamant usor, afanat, bogat in humus, cu mare capacitate de retinere a apei. Este larg intrebuintat la formarea amestecurilor de pamant la multe specii de plante horticole. Se formeaza in locurile mlastinoase prin descompunerea lenta si incompleta a plantelor intre 200-300kg. Se intalnesc urmatoarele categorii de turba: - turba neagra, provenita din descompunerea anaeroba a plantelor si animalelor din apa de pe fundul lacurilor din zona de campie; este un sol bogat in substante minerale si cu o reactie acida pana la neutra; - turba fibroasa rosie provenita din descompunerea lenta si incompleta in lipsa aerului, a vegetatiei din mlastinile turboase de munte. Este un pamant lipsit de microorganisme, considerat aseptic deoarece poate impiedica dezvoltarea multor daunatori. Are o mare capacitate de absortie a apei, estimandu-se ca 1kg de turba rosie poate absorbi pana la 7-8 litri apa, pe care o cedeaza usor plantelor. Este folosita in amestecuri cu solurile grele si ca rezervor de apa. Se aprecieaza ca amestecul in care este folosita turba rosie, nu permite depozitarea algelor si a muschilor. - turba alba este provenita din descompunerea vegetatiei cu Sphagnum din regiunile inalte bogate in precipitatii si temperaturi scazute. Se apreciaza ca poate retine o cantitate de apa egala cu de 13 ori greutatea sa, are un pH acid. In stare uscata este componenta principala a pamanturilor folosite in cazul plantelor epifite si semiepifite. PAMANTURI ADIACENTE Carbunele de lemn este folosit in compozitia tuturor amestecurilor de sol cu rol dezinfectant; Amestecuri de sol: Amestecuri grele: pamant de telina + mranita; Amestecuri usoare: pamant de frunze + turba. Amestecurile grele se folosesc pentru plante ce-si formeaza un sistem radicular puternic. Amestecurile usoare sunt indicate pentru plantele bulboase si cele cu un sistem radicular superficial AcasaPlante de apartament Gradini si PlantePlante de apartament Aechmea Fasciata este o planta careia ii lipsesc doi N in nume - ar trebui sa i se spuna "fascinanta" si pe buna dreptate: nimic din ce o caracterizeaza poate fi numit obisnuit. Nu lasati acest lucru sa va demoralizeze: Aechmea Fasciata nu are pretentii mari si este foarte usor de crescut. Originara din padurile braziliene, in habitatul natural creste pe trunchiurile copacilor ca planta epifita si face parte din familia Bromeliaceae. Fiind o planta tropicala prefera caldura si umiditatea si ii priesc cel mai bine temperaturile cuprinse intre 20 si 30 grade Celsius; nu o tineti in soare deoarece se poate arde si aveti grija ca iarna sa nu indure temperaturi mai scazute de 12 grade Celsius pentru ca va muri. Pamantul trebuie sa fie compus in principal din scoarta de copac, resturi vegetale, pamant de padure. Nu o udati la radacini deoarece planta isi foloseste radacinile in principal pentru ancorarea pe trunchiul copacilor, nu pentru absorbirea apei, apa la radacini putand duce chiar la putrezirea acestora. In mediul sau natural Aechmea Fasciata acumuleaza apa de ploaie si roua in cupa formata de frunze. Udati-o la fel, turnand apa in cupa sau pulverizand-o pe frunze. Puteti pune ingrasamant o data pe luna in apa de udat insa aveti grija sa fie foarte diluat, mai putin de o patrime din doza recomandata. Cel mai intrigant aspect al acestei plante este ca infloreste o singura data in viata, cand ajunge la maturitate. Va trebui sa asteptati pana la trei ani pentru floare insa va merita cu prisosinta: floarea (formata de fapt din frunze modificate) este de o frumusete aparte si tine cateva luni, din primavara pana vara tarziu. La inceput are si cateva inflorescente albastrui care trec in cateva saptamani. Cam la mijlocul verii, dupa ce inflorescentele albastre se ofilesc si planta incepe sa se vestejeasca, Aechmea Fasciata poate produce unul sau mai multi pui, in lateral. Udati si puii in aceasi maniera in care udati "nava mama" (fiti chiar si mai zgarciti cu ingrasamantul in ce-i priveste) si cand ajung suficient de mari pentru a fi manipulati ii puteti desprinde si transplanta in ghivece separate. Aechmea Fasciata nu este doar o planta decorativa, ea elimina formaldehida din mediul inconjurator contribuind astfel la imbunatatirea aerului din camera in care se afla. In ce priveste bolile si daunatorii este foarte rezistenta insa ocazional, daca aerul nu are umiditatea necesara, poate deveni vulnerabila pentru pureci si paianjeni microscopici. Agave Originale din zona desertica a Americii agavele sunt plante suculente din familia Agavaceae. Frunzele lor spectaculoase in forma de spada au marginile adesea prevazute cu spini, sunt tari, carnoase si se dezvolta toate dintr-o tufa centrala aflata la baza plantei, dandu-i aspectul unei rozete simetrice. Cand se usuca, ele pot fi taiate, dar lasa pe tulpina cicatrice profunde. Marimea rozetei variaza de la cativa centrimetri la cativa metri. Ingrijire Primavara agavele mari se transplanteaza in fiecare an in timp ce cele mici o data la 2 - 3 ani intr-un substrat adecvat cactusilor. Pamantul trebuie sa fie umed dar sa nu musteasca de aceea se uda regulat si nu abundant. O data pe luna se administreaza fertilizant potrivit pentru plante suculenste si cactusi. Cea mai mare parte a speciilor drajoneaza, producand lastari la baza, in jurul stelei defrunze, lastari ce pot fi folositi pentru obtinerea de noi plante. Iarna trebuie eliminate frunzele ofilite de la baza plantelor dar cu multa atentie deoarece va puteti rani. Toate speciile au nevoie de lumina soarelui pe tot parcursul anului, dar daca planta este tinuta la umbra, pentru a o aduce la soare are nevoie de o perioada de aclimatizare. In regiunile cu clima rece, in timpul iernii, agavele trebuie tinute la adapost intr-un loc ferit. Inmultire Agavele produc lastari laterali care pot fi despartiti si folositi pentru inmultire. La speciile de mari dimensiuni, acesti vlastari trebuie sa aiba 7 - 10 cm, iar in ce priveste agavele mici, este suficient sa aiba 2 - 3 cm. Sunt puse sa dea radacini in pamant de flori si necesita aceleasi ingrijiri ca si planta adulta. Butasii trebuie sa fie udati in asa fel incat sa se mentina amestecul foarte putin umed pana in momentul in care apar radacini. Daunatori si boli Agavele sunt plante foarte rezistente si putin vulnerabile la paraziti. Cateodata au cosnite sub mici platose formate in partea inferioara a frunzelor. Acestea se inlatura dupa care frunza se sterge cu alcool denaturat. Evitati udare excesiva, apa care se aduna in partea centrala a stelei poate provoca putrezirea plantei. In caz ca acest lucru s-a intamplat este necesar sa extrageti planta din ghiveci, sa o lasati sa se zvante intr-un loc cald si apoi sa o replantati. Specii Agave Americana, specia cea mai cunoscuta. Are dimensiuni considerabile, frunzele pot atinge si 2 m lungime. Varietati: marginata - frunzele au cate o dunga galbena pe margine, mediopicta - frunzele de culoare crem cu bordura verde. Inflorirea se produce la exemplarele foarte varstnice. Florile sunt grupate intr-un panicul sustinut de o tulpina inalta de cativa metri. Agave angustifolia mai compacta ca A. Americana are frunzele mai inguste de culoare gri-verde, care ating o lungime de 75 cm. Agave stricta este o specie cu frunze compacte, subtiri lungi de 30-40 cm cu varf ascutit si usor curbat. Agave victoriae-reginae este una din cele mai frumoase specii de agave cultivate. Frunzele sunt impodobite cu dungi albe, iesite usor in relif, mai dese pe margini si dispuse fara o ordine precisa. Agave filifera - planta sub forma de rozeta compacta alcatuita din numeroase frunze lungi de 25 - 30 cm, ascendente, terminate cu ghimpe brun. Marginea se desface in numeroase fibre ca niste ate care cad usor Daunatori Paduchele lanos ( Pseudococcus sp.) Insetele foate mici sunt infasurate intr-un invelis asemanator cu lana alba. Colonii largi sub forna de ciorchini pot ocupa tulpina si fata inferioara a frnzelor. Insecta migreaza si in pamant unde se fixeaza pe rafacini. Paduchii lanosi slabesc planta si favorizeaza dezvoltarea bolilor. Atacul puternic conduce mai intai la ofilirea, ingalbenirea, caderea frunzelor si apoi la moartea plantei. Combaterea: eliminarea prin stergerea cu un tampon de vata sau tifon inmuiat in alcool medicinal cu concentratia redusa cel putin la jumatate; stropirea plantei si a pamantului cu nu insecticid Sinotorax - 0,1 - 0,15% Paduchele testos (Lecanium sp., Diaphes sp., Saisseia sp.) Insectele si larvele se fixeaza de-a lungul nevurilor frunzelor, dar si pe lastari si tulpini, acoperindu-le, uneori complet, cu scuturi rotunde sau ovale de culoare bruna. Caldura si umezeala din camera favorizeaza dezvoltarea insectei. Prezenta ei pe organele plantei este dezagreabila. Plantele atacate, cu timpul, se usuca. Combatere: tamponarea cu solutii toxice sau de alcool medicinal, ruperea si arderea partilor puternic afectate. Afidele ( Aphis sp., Myzus sp.) sau paduchii (pot fi si verzi, negrii, galbeni sau cenusii) ataca frunzele si lastarii. Insectele inteapa si sug sucul cellular. Plantele atacate au frunzele incretite, deformate si lastarii incovoiati, care cu timpul se usuca. Paduchii se inmultesc rapid in camere calduroase si uscate. Ei sunt periculosi deoarece transmit bolile virotice. Combatere: daca sunt putini pot fi indepartati cu apa calduta daca sunt mai multi se recomanda ruperea si arderea lastarilor si frunzelor puternic atacate si stropirea cu insecticide.: Sumithion 50EC - 0,1%; Zolone 35 EC-0,15-0,2%; Perfection CE 40 - 0,05 - 0,1%; Pirimor 25 WG - 0,1%; Decis 2,5 CE - 0,05%; Musculita alba (Trialeurodes vaporariorum) Insecta este polifaga si prefera azalea, musccata, cercelusul, azalea, begonia, primula. Insectele sunt albe, iar larvele galbene, pe partea inferioara a frunzelor se gasesc ouale dispuse in forma de inel. Daune mai mari produc larvele. In urma inteparii si sugerii sucului celular, frunzele se ingalbenesc se usuca si cad. Uscarea incepe de la margine. De-a lungul nervurilor apar pete alungite argintii. Florile apar patate si distorsionate. Combatere: stropiri cu insecticide: Ultracid 20EC - 0,16%; Azodrin 400WSC - 0,1%; Orthene 75WS - 0,1%; Metomex 90SP - 0,05%; Decis 2,5 CE - 0,05%; Sherpa 25 EC - 0,02%; Mospilan 20SP - 0,025% Tripsul (Thrips sp, Thaeniothrips sp.) Este polifag si se inmulteste rapid in incaperile inchise, calduroase si umede. Larvele foarte mici si galbene inteapa si sug continutul celulelor, pe frunze aparand mici pete alb-argintii, iar tesuturile se usuca. Florile sunt patate si distorsionate, cresterea este stopata. Prefera begonia, crotonul, cercelusul. Combatere: dus zilnic cu apa calduta sau si mai bine stropiri repetate cu insecticide: Chinmix 5CE - 0,03%; Fastac 10CERV - 0,02%; Sumicidin 20Ec - 0,05%; Acarieni (Tetranychus, Rhizoglyphus, Tarsonemus) Se mai numesc paianjeni rosi si sunt foarte mici necesitand o lupa pentru a fi vazuti. Acarienii sunt polifagi si prospera in incaperi calduroase si cu aer uscat. Fata superioara a frunzelor incepe sa se pateze cu puncte mici galbene care devin albicioase, transparente si frunzele cad prematur. Un paienjenis alb se formeaza intre frunze si lastari. Insecta depune ouale pe partea inferioara a frunzelor, de-a lungul nervurilor intr-un paienjenis tesut de insecta. Combatere: stropiri regulate cu substante acaricide: Padan 50DP - 0,1%; Karate 2,5 EC - 0,04%; Sintox 40 CE - 0,1%; Nissorun 10WP - 0,03%; Danirun 11 EC - 0,06% Copyright