Cultura Graului

Importanta graului Graul este cea mai importanta planta cultivata, cu mare pondere alimentara. Suprafetele intinse pe care se seamana, precum si atentia de care planta se bucura se datoresc : continutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon si proteine si raportului dintre aceste substante, corespunzator cerintelor organismului uman; conservabilitatii indelungate a boabelor si faptului ca pot fi transportate fara dificultate; faptului ca planta are plasticitate ecologica mare, fiind cultivata in zone a culturii . Boabele de grau sunt utilizate indeosebi pentru producerea fainei destinata fabricarii painii - aliment de baza pentru un numar mare de oameni ( dupa unele statistici , 35-40 % din populatia globului). De asemenea boablele de grau sunt folosite pentru fabricarea pastelor fainoase, precum si ca materie prima pentru alte industrii foarte diferite. Tulpinile (paiele) ramase dupa recoltat au utilizari multiple : materie prima pentru fabricarea celulozei, asternut pentru animale , nutret grosier, ingrasamant organic, incorporate ca atare in sol, imediat dupa recoltare, sau dupa ce au fost supuse unui proces de compostare. Taratele - reziduri de la industria de morarit - sunt un furaj concentrat deosebit de valoros, bogat in proteine, lipide si saruri minerale. Boablele de grau pot reprezenta si un furaj concentrat foarte apreciat, superior porumbului, sub aspectul valorii nutritive, al pretului si chiar ca productivitate. Folosirea boablelor de grau ca furaj este mai putin raspandita la noi, dar este practicata in majoritatea tarilor mari producatoare de grau . Sub aspect agronomic, cultura graului ofera avantajul ca este integral mecanizata. Totodata, graul este o foarte buna premergatoare pentru efectuarea araturilor de vara. Ca urmare dupa grau poate fi semanata, in principiu orice cultura; dupa recoltarea soiurilor timpurii de grau pot fi amplasate unele culturi succesive. Compozitia chimica Glucidele. In compozitia bobului de grau predomina substantele extractive neazotate (62-75%) din masa proaspata a bobului, formate in proportie de peste 90% din amidon, iar restul fiind dextrine, si alte glucide mai simple. Extractivele neazotate sunt acumulate, in principal, in endosperm Protidele. Substante proteice reprezinta in mod obijnuit 10-16% din masa bobului ( cu limitele intre 8 si 24% ) si sunt situate in cea mai mare parte spre partile periferice ale bobului ( invelisuri, stratul aleurona), in embrion si scutellum . Cantitatea si compozitia proteinelor dau calitatea nutritiva a bobului. Acumularea proteinelor in bob depinde de o serie de factori, cum ar fi : specia de grau, soiul , conditiile climatice, fertilitatea naturala a solului si dozele de azot folosite. Dintre acesti factori, conditiile climatice au un rol deosebit de important. In climatele secetoase si calde, acumularea proteinelor in bob este favorizata ; pe de alta parte perioada de formare si umplere a boabelor este mai scurta, coacerea este grabita si , ca urmare procentual, proteinele reprezinta mai mult din compozitia bobului. Din contra, in climatele umede si racoroase este favorizata acumularea hidratilor de carbonl totodata, perioada de formare a boabelor este mai lunga , ceea ce favorizeaza acumularea unor cantitati mai mari de amidon. De asemenea, in conditii de irigare, continutul boabelor de grau in substante proteice este mai scazut. Proteinele din bobul de grau sunt constituite in principal, din prolamine si gluteine si mai putin albumine si globuline. Proteinele din bobul de grau sunt constituite, in principal, din care ocupa spatiul dintre graunciorii de amidon din endosperm si care, dupa macunat, in faina inglobeaza graunciorii de amidon. Prin adaugare de apa, glutenul formeaza niste membrane colodiale care vor retine bulele de dioxid de carbon in procesul de crestere a aluatului si dau aluatul pufos. Boabele de grau "durum", destinate fabricarii pastelor fainoase, contin o cantitate mai mare de proteine si gluten, dar glutenul are o calitate inferioara pentru panificatie; in schimb este forte potrivit pentru fabricarea pastelor fainoase, avand stabilitate mare la fiert, datorita filamentelor de proteina farte rezistente. Lipidele . Reprezinta 1,8 - 2,6 % din compozitia bobului si sunt acumulate, in special, in stratul cu alurona. Substantele minerale. Reprezentate de un numar mare de elemente chimice (K, Ca, Mg, Si, Na, Cu, Mb, Mn), au o pondere de 1,5 - 2.3 %, aflandu-se spre partile periferice ale bobului. In sfarsit, bobul de grau contine si vitamine, mai ales din complexul B (B1 , B2, B5, B6) si vitamina PP. Valoarea biologica a poteinelor din boabele de grau este ridicata, deoarece acestea contin toti aminoacizii esentiali pe care organismul uman nu-I poate sintetiza. Totusi, un impediment il constituie continutul redus al boabelor de grau in lizina, triptofan. In domeniul producerii, comercializarii si industrializarii boabelor de grau se foloseste notiunea de "grane tari", care defineste grane de foarte buna calitate sub aspectul continutului in proteine (peste 14 - 15%), produse in Canada si S.U.A. ca grane de primavara; aceste grane "de forta" nu sunt folosite ca atare in panificatie, ci sunt amestecate ca "grane mai slabe", pentru a le inbunatati calitatea; "granele semitari" contin 11 - 12 % proteine, fiind produse, de regula, in Argentina, tarile fostei U.R.S.S., Ungaria; de asemenea, granele romanesti, produse pe cernoziom si cu o tehnologie corecta de cultivare apartin acestei categorii. Acestea sunt denumite si "grane pentru panificatie". In sfarsit "granele moi", cu sub 11% proteine (si chiar sub 9% proteine), sunt produse in climatele ude, oceanice, din Europa de Vest si pe coasta Pacificului in S.U.A.; aceste grane sunt destinate in principal, pentru foraj. Originea graului In urma expeditiilor stiintifice si studiilor sale, N. Vasilov a identificat pentru grau patru centre de origine : centrul asiatic central, de unde provine specia Triticum aestivum, cu subspeciile : vulgare, compactum si sphaerococcum; centrul din Orientul apropiat, din care provin : T. aestivum, ssp vulgare si ssp. macha, T. monococcum, T. turgidum ssp. turgidum conv. durum si conv. turgidum, T. carticum si T. timopheevil centrul abisinian, din care provin T. turgidum ssp. turgidum conv. durum si conv. turgidum, T. turgidum ssp. polonicum; centrul meditarenean din care provin: T. turgidum ssp. polonicum, T. aestivium ssp. spelta. Soiurile cultivate. Sortimentul de soiuri actualmente acceptate pentru a fi cultivate cuprinde numai soiuri romanesti. Aceste soiuri se caracterizeaza printr-un potential de productie de 9-10 tone boabe/ha, rezistenta la cadere, la ger, la iernare, la seceta si la boli, valoarea nutritiva si tehnologica ridicata a boabelor, stabilitate a recoltelor. Pentru graul "comun" de primavara se recomanda soiul romanesc " Speranta". Pentru graul de "durum" exista in cultura soiurile de creatie romaneasca "Durom" si "Rodur" Download Referat... Cauta Referate Mai Multe... Reclame Copyright � XHTML | CSS